Test de cultură generală. Când au început femeile să poarte pantaloni?

Un lucru normal în prezent, acesta nu a fost văzut așa dintotdeauna. Când au început femeile să poarte pantaloni?

În unele culturi, pantalonii au fost îmbrăcăminte obișnuită pentru femei timp de secole sau chiar milenii. Totuși, situația nu a fost aceeași în majoritatea societăților occidentale. Când au început femeile să poarte pantaloni?

• Teatrul cruzimii. Viziunea radicală a lui Antonin Artaud și undele sale de șoc permanente
• Drumul de la Stagira la Chalkis. Cum a devenit Aristotel unul dintre cei mai importanţi gânditori…

În Statele Unite, femeile purtau de obicei fuste lungi, cu excepția celor care îmbrăcau haine asemănătoare pantalonilor pentru muncă sau activități sportive. Deși existau femei care susțineau purtarea pantalonilor în secolul al XIX-lea, acest articol vestimentar nu a devenit o opțiune acceptată pentru îmbrăcămintea zilnică a femeilor până la mijlocul secolului XX.

Când au început femeile să poarte pantaloni?

Adoptarea pantalonilor ca articole de îmbrăcăminte populare pentru femeile din societatea occidentală își are rădăcinile în mișcarea de reformă vestimentară de la mijlocul secolului al XIX-lea, ne spune Britannica.

Deși în acea perioadă existau femei care purtau deja haine asemănătoare pantalonilor pentru exerciții fizice sau muncă în gospodărie, aceste articole de îmbrăcăminte erau de obicei purtate în afara privirii publice. Majoritatea femeilor purtau fuste lungi care erau grele, voluminoase și le limitau libertatea de mișcare. Unele femei, adoptând conceptul de „îmbrăcăminte rațională”, doreau opțiunea de a purta pantaloni în public. Unele doreau acest lucru din motive pur practice, cum ar fi confortul și ușurința de mișcare. Pentru altele, libertatea de a purta pantaloni era legată de mișcarea pentru drepturile femeilor, o cruciadă radicală și controversată la acea vreme.

Primii pantaloni pentru femei

În Statele Unite, Elizabeth Smith Miller a proiectat o versiune timpurie de îmbrăcăminte asemănătoare pantalonilor pentru femei în jurul anului 1851. Aceasta consta dintr-o fustă care se extindea sub genunchi și pantaloni largi „turcești” care se adunau la glezne, purtați cu o jachetă scurtă deasupra.

Cunoscută sub numele de „bloomers”, această îmbrăcăminte și-a primit numele de la o susținătoare timpurie a designului lui Miller, Amelia Jenks Bloomer. Alți susținători timpurii ai pantalonilor pentru femei au fost medicul și reformatorul Mary Edwards Walker și sufrageta Elizabeth Cady Stanton. Deși s-au bucurat de popularitate în anumite cercuri, bloomers au generat multe controverse. Utilizarea lor zilnică a scăzut după câțiva ani, iar pantalonii pentru femei au fost din nou restricționați la un număr limitat de activități, cum ar fi exercițiile fizice sau treburile casnice, sau erau purtați în privat.

Când au început femeile să poarte pantaloni? Și când au ajuns aceștia să fie chiar la modă?

Au existat scurte reveniri ale purtării pantalonilor în public de către femei, cum ar fi în timpul Primului Război Mondial (1914-1918), când femeile civile care au preluat locuri de muncă tradițional ocupate de bărbați purtau uneori pantaloni.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945), pantalonii au fost mai pe larg purtați de către femeile civile și militare, atât la locul de muncă, cât și social. Deși femeile au continuat să poarte pantaloni după război, în special pentru sporturi sau activități de agrement, tendințele stilistice pentru femei au rămas în mare parte concentrate pe fuste sau rochii până în anii 1960 și 1970.

Atunci, susținuți de mișcarea pentru drepturile femeilor, pantalonii au devenit ferm stabiliți drept opțiuni populare și adecvate de îmbrăcăminte pentru femei, acasă, în public și în multe locuri de muncă.

Vă recomandăm să citiți și:

Au trecut 62 de ani de când Marilyn Monroe i-a cântat „Happy birthday mr. President” lui Kennedy

Lys Assia, prima câștigătoare la Eurovision

Beatrix Potter, creatoarea celui mai iubit iepure din lume. „Slavă Domnului că nu am fost trimisă niciodată la școală; mi s-ar fi șters o parte din originalitate”

Dorothy Dandridge, primul star de culoare de la Hollywood. „Nu pot juca în rolul unei sclave”